• ARHITECTURA LOCALA
Arhitectura veche este cea comuna asezarilor situate in sesul si dealurile Muresului. Satele din acest spatiu sunt asezate pe vaile apelor si de-a lungul drumurilor si soselelor si, rareori sunt mai retrase. Satele din zona de ses ale comunei Soimus, sunt adunate sau insirate de-a lungul drumului, iar cele din cutele dealurilor se rasfira. Gospodariile din zona de ses sunt largi , cu plantatii bogate, iar in zona de deal , curtile gospodariilor au forme neregulate , strazile si ulitele avind un traseu sinuos.
Printre cele mai vechi tipuri de planuri ale caselor sunt doua: tipul hunedorean cu doua camere si o prispa, si tipul general al caselor romanesti , cu tinda si doua camere.
O scurta dar sugestiva prezentare a peisajului constructIv al zonei o avem de la marele istoric N. Iorga, care in anul 1906, aflat intr-o vizita in Ardeal, trece si prin Soimus:,,Cum ai iesit din Soimus esti la Mures, pe care il injuga un mare pod de lemn. Aici apa e intr-adevar mareata’’. La Bejan, prima asezare ivita in cale, constata:,,Casele sunt bune cu inaltele lor acoperisuri sindrilite ce se reazama pe stilpii cerdacelor inconjuratoare”.Vechea arhitectura care mai putea fi intilnita pina in prima parte a sec.XX, a fost inlocuita cu constructii noi, materialelor traditionale luindu-le locul caramida, tigla etc. De asemenea si planul caselor s-a schimbat, au aparut case cu 2-3 nivele si cu un numar sporit de camere.
O adevarata casa muzeu, si care este inca locuita , se mai pastreaza in satul Sulighete. Aceasta casa cu o vechime de peste 170 de ani, este construita din lemn si acoperita cu paie. Are o singura camera si o micuta camara pe colt, in unghi cu prispa (talpa-tirnat).
La intrarea in satul Sulighete, pe valea Fornadiei, se gaseste o moara de apa care nu mai functioneaza, aflata intr-o buna stare de conservare, aceasta instalatie tehnica populara putind fi reparata si pusa in circuitul turistic.

• PORTUL POPULAR

La fel ca in majoritatea satelor din zona si in satele comunei Soimus costumul popular nu se mai poarta, el pastrindu-se doar in unele lazi de zestre si in amintirea oamenilor mai in virsta. Fac exceptie de la cele de mai sus unele serbari scolare, la care se adauga si cetele de colindatori din unele sate.
Costumul femeiesc - Pe cap femeile purtau un chischineu negru cu ciucuri. Camasa din pinza alba era incretita la git, cu o bentita cusuta cu snur. Camasa avea cusaturi pe piept, cu motive decorative.Mineca era bufanta si se termina cu un pumnas. Poalele erau din pinza alba, trminindu-se in partea de jos cu ,,cipta”.Peste camasa femeile imbracau un laibarut din catifea neagra. Peste poale,in fata si in spate, purtau oprege negre din lina. Opregul din fata avea ,,cipta” cu ciucuri negri,iar cel din spate doar ,,cipta”, fara ciucuri.
Costumul barbatesc – Pe cap barbatii purtau vara o palarie mica(colop) , iar iarna caciula.Camasa si pantalonii erau din pinza alba de cinepa, in sau bumbac. Gulerul camasii era cusut cu arnici negru, de-o patre si de alta a deschizaturii camasii , pe piept, fiind cusaturi tot de culoare neagra. Peste camasa lunga , barbatii se incingeau cu o curea lata din piele, unde isi tineau portmoneul , tabacherea cu tutun si cosorul. Pe timp de iarna , barbatii purtau cojoace infundate, care se incheiau in lateral si caput din panura.Pantalonii din pinza erau inlocuiti iarna cu cioareci din lina, tesuti in razboi, de culoare alba sau gri.
In picioare femeile purtau ghete, iar barbatii bocanci sau cizme.

• TRADITII SI OBICEIURI

Putine datini si obiceiuri se mai pastreaza in satele comunei Soimus. In unele sate , cum ar fi Sulighete, la Sarbatorile de iarna-Nasterea Domnului si Anul Nou-tinerii, constituiti in cete merg din casa in casa cu dubele, cu irozii si cu steaua.
Repertoriul colindatorilor cu dubele cuprinde peste 25 de colinde, din ceata, alaturi de feciori, facind parte si barbati casatoriti. Ceata este constituita din 9-10 feciori plus cei casatoriti, la care se adauga instumentistii(dube,taragot). A doua zi de Craciun la caminul cultural are loc Balul de Craciun la care participa mare parte din comunitatea locala.
O sarbatoare locala intrata de multi ani in traditie este Nedeia, care se desfasoara in fiecare sat, de regula cu prilejul hramului bisericii din localitate.
In satele comunei Soimus nedeile au loc la urmatoarele date:
- Boholt - la Sf. Ispas;
- Balata si Chiscadaga – in prima duminica dupa Pasti ;
- Fornadie – a doua duminica dupa Pasti ;
- Bejan – la Sf. Petru si Pavel ;
- Sulighete – de Rusalii;
- Soimus -15 august (Sf. Maria).
In ceea ce priveste folclorul, cel mai cunoscut joc este ,,Lina de la Sulighete”.

Mestesugurile traditionale, cu mici exceptii, nu se mai practica in satele comunei Somus. Cele doua exceptii le intilnim in satele Bejan (Rat Remus-mester in prelucrarea lemnului, confectioneaza butoaie si alte vase din lemn ) si Soimus (Pasca Vasile – fierar ).