• Vegetatia

Este etajata si diversificata in functie de factorii pedoclimatici si formele de relief. Perioada de vegetatie in aceasta zona incepe la sfirsitul lunii aprilie si dureaza cu aproximatie pana la sfarsitul lunii septembrie. O perioada de vegetatie mai scurta este evidenta in zona satului Sulighete, unde si temperaturile din timpul anului sunt mai mici cu 1 sau 2 grade Celsius, din cauza formlor de relief si a circulatiei curentilor de aer.
In zonele de lunca predomina plantele erbacee, mai precis gramineele si leguminoasele, iar arborii intalniti sunt cei iubitori de umiditate: arinul, salcia, rachita. Din grupa plantelor ierboase sunt mai raspandite cerealele spontane: festuca, paiusul de livada, golomazul, coada vulpii. Grupa plantelor ierboase este foarte raspandita pe teritoriul comunei si, totodata, foarte divesificata, incepand de la papura si trestie – avide de apa-, pana la plante adaptate la seceta mare. Zonele de terase sunt propice culturilor agricole, pomilor fructiferi, fanetelor si pasunilor naturale. Plantele de cultura specifice acestor zone sunt: graul, secara, orzul, porumbul, cartofii si sfecla.
Arborii mai des intalniti in comuna sunt: stejarul, cerul, garnita, fagul, , teiul, salcamul, carpenul, ulmul, salcia, plopul, arinul. Suprafetele impadurite sunt alcatuite in general din foioase, respectiv, stejarisuri si fageturi. Exista si paduri de conifere, insa acestea sunt paduri plantate dupa anul 1965, pe dealurile din partea nordica a satului Balata. In aceste paduri se regasesc pinul comun, molidul, bradul, laricele.
Din grupa arbustilor pot fi remarcati, din lunca Muresului si pana in varful Magurii, porumbarul, rachita rosie, macesul, murul, cornul, alunul si socul.
O prezenta inedita pe teritoriul comunei , mai precis in partea de N-E a satului Boholt, in locul numit „Dupa Lunga”, este cea a castanului comestibil. Exemplarele mai viguroase au fost plantate impreuna cu alti pomi roditori, odata cu infiintarea livezii, cu foarte multi ani in urma. La ora actuala se intalnesc numerosi castani tineri, rezultat al dezvoltarii spontane si mai ales a microclimatului existent in amintita zona.

• Silvicultura

In cadrul comunei Soimus padurile ocupa o suprafata de 2086 ha, reprezentand 30,32 la suta din totalul suprafetei administrativ-teritoriale. Padurile existente pe raza comunei, in majoritatea lor stejarisuri si fagete, sunt administrate de doua ocoale silvice, respectiv Ocolul Silvic Deva si Ocolul Silvic Ilia. In zonele de competenta ale amintitelor ocoale exista si doua cabane forestiere.
Prin imbunatatirea si modernizarea drumurilor forestiere activitatea de exploatare a lemnului are posibilitati de dezvoltare.
Pe langa exploatarea masei lemnoase si chiar prelucrarea avansata a lemnului, in zona exista posibilitatea amenajarii unor centre de recoltare si de prelucrare partiala sau totala a fructelor de padure si a florei spontane utilizata in industrializarea plantelor medicinale si productia farmaceutica.

• Fructe de padure

Intrucat suprafata impadurita a comunei reprezinta aproape o treime din teritoriu este si firesc sa se regaseasca in vegetatia spontana o diversitate de arbusti cu fructe de padure, plante medicinale si ciuperci. Specific zonei este alunul, deci se pot culege alune, dar si alte fructe: zmeura, murele, macesele, paducelul, porumbarul.