SCURT ISTORIC AL COMUNEI SOIMUS

• Descoperiri arheologice

  Importante descoperiri arheologice au fost facute pe teritoriul comunei Soimus, fapt ce atesta existenta unor asezari omenesti inca din preistorie.
Bejan- Aici au fost descoperite doua topoare de andezit, slefluite si perforate, apartinind culturii Cotofeni, de asemenea s-au descoperit urme romane, in hotarul localitatii.
La marginea localitatii, in hotar cu municipiul Deva, se gaseste o cariera care a fost exploatata in epoca romana.
Boholt - Pe teritoriul acestei localitati se afla mai multe puncte unde au fost descoperite materiale arheologice, incepind din preistorie si pina in perioada medievala. Pe culmea dealului Ciuta, din hotarul localitatii, s-a descoperit o asezare apartinind culturii Cotofeni, precum si elemente din epoca bronzului timpuriu. Fragmente ceramice apartinind tot culturii Cotofeni, au fost descoperite pe dealul Magulicea. In localitate este semnalata si o asezare apartinind culturii Petresti. Din epoca romana, in hotarul localitatii, catre Soimus, s-au descoperit urmele unei constructii romane. Din hotarul localitatii provin materiale arheologice medievale. Tot pe teritoriul satului Boholt s-au descoperit 22 de monede medievale, din sec. XVII.
Cainelul de Jos - Un topor din piata slefuita a fost descoperit in hotarul localitatii. Din epoca romana s-au descoperit urme de pavimente si monede. Aceste urme atesta existenta unei aszari a minerilor de la exploatarile de aur din minele din zona. In vatra satului este o asezare romana.
Soimus - In mai multe puncte ale localitatii au fost gasite importante vestigii arheologice. In hotarul localitatii, la 300 m vest de punctul Teleghi, se semnaleaza o asezare apartinind culturilor Turdas cu elemente Vinca, dar si Cotofeni. O asezare de tip Cotofeni s-a descoperit in punctul Avicola. In punctul Cuculeu, din hotarul localitatii s- a cercetat o aszare apartinind epocii timpurii a bronzului. O statiune arheologica cu stratigrafie complexa a fost dezvelita in punctul Teleghi, situat pe marginea terasei de pe malul din dreapta Muresului. Aici au fost descoperite materiale ceramice de epoca bronzului(cultura Wietenberg), hallstattiene timpurii, romane si un fragment de inscriptie. In hotarul localitatii s-au descoperit urme arheologice s-au descoperit urme arheologice de epoca romana. De aici provine o moneda dacica de tip Radulesti- Hunedoara.

SUS



• Atestare documentara

In ceea ce priveste atestarea documentara a localitatilor comunei, satul Soimus este primul amintit intr-un document din anul 1278. Potrivit acestui document, Paul, banul Severinului, atesta ca a dat capitlului bisericii din Strigoniu ocna de sare de la Turda, cu conditia ca acesta, capitlul sa dea ,,bisericii fericitei sfinte fecioare din Soimus’’, dijma din sarea provenita de la acea ocna.
La 1330 sunt atestate documentar satele Bejan, Cainel si Sulighete. Tirnavita apare in documente pentru prima data la 1434, iar Paulisul(Buruene) la 1440. Satele Chiscadaga si Boholt sunt atestate la 1453, iar la 1499 este pomenit in documente satul Fornadie. Satul Balata este amintit in documente mult mai tirziu,abia in anul 1850
In perioada lui Iancu de Hunedoara, pentru faptele sale de vitejie contra turcilor, regele Vladislav I al Ungariei il va rasplati cu mai multe sate din jurul Devei. Astfel, Iancu de Hunedoara primeste in anul 1440 mai multe mosii, intre care si Soimus si Paulis. In vremea stapinirii Corvinilor, la 1459, Soimusul apare in documente cu titulatura de ,,oppidum’’(tirg), fapt ce demonstreaza dezvoltarea deosebita a localitatii. La 20 februarie 1465, Matei Corvin, regele Ungariei daruieste satele Soimus, Birsau si Cainel lui Ioan Ungur din Nadastie si prin aceasta si tatalui si fratilor sai Laadislau si Nicolae si urmasilor si mostenitorilor acestora. Impreuna cu tirgul Soimus erau donate si satele si locurile pustii ce tineau de acesta.
Dupa ce satele daruite in 1465 revin din nou coroanei regale, la 1506 regele Vladislav al-II- lea doneaza Beatricei, vaduva lui Ioan Corvin(fiul natural al regelui Matei Corvin) si fiicei sale Elisabeta, cea mai mare parte a mosiilor fostului ei sot, deoarece posesiunile familiei Corvinilor, dupa moatrea lui Cristofor, singurul urmas in linie barbateasca a lui Ioan Corvin, au revenit coroanei. Intre satele donate erau Bejan, Cainelul de Jos, Fornadia, Sulighete, Soimus.

SUS



• Ocupatii traditionale

Dupa ce austriecii cuceresc la sfirsitul sec.XVII Transilvania, acestia vor intesifica exploatarea bogatiilor provinciei,fapt ce va genera si o sporire a obligatiilor populatiei transilvanene. Pe baza conscriptiei facute de autoritatile austriece in anul 1727, se constata ca satele comunei Soimus cuprindeau intre 10-38 de gospodarii, marea majoritate a locuitorilor fiind iobagi si jeleri. Intr-un raport al autoritatilor din anul 1770 se arata ca locuitorii din Cainel, Chiscadaga, Sulighete si Tirnavita se ocupau cu lucrul pamintului si cu pomaritul, cei din Fornadia se ocupau in plus si cu cresterea porcilor ingrasati cu ghinda. Locuitorii din Boholt, Paulis si Soimus, pe linga pomarit si lucrul cimpului, se ocupau si cu plutaritul. Plutaritul era o ocupatie de baza pentru locuitorii satelor situate de- a lungul celor doua maluri ale riului Mures. In perioada medievala, principala marfa trasportata pe Mures era sarea extrasa din ocnele de la Turda si Uioara, care era dusa pina la Szeghedin. Pe linga sare pe apele Muresului se transporta minereu de fier, cereale, cherestea, piatra de constructie. Sarea a constituit insa cea mai pretioasa incarcatura ce cobora pe Mures. La Soimus exista un mare depozit de sare al doilea dupa cel de la Partos (Alba Iulia), de unde se facea aprovizionarea cu sare a tinuturilor Zarandului, Halmagiului, Devei, Hunedoarei. Populatia de pe malurile Muresului era obligata sa participe la transportul sarii, fie carausind cu carele, fie intrind in rindurile corabierilor regali. In anul 1771 erau 5 corabieri la Soimus, 4 la Boholt, 11 la Paulis; in 1774 erau 7 la Boholt, 15 la Soimus si 25 la Paulis; in anul 1777 erau 7 la Boholt, 8 la Soimus, 18 la Paulis; in 1810 erau 5 la Boholt si 11 la Paulis.
O alta ocupatie pe care documentele o atesta este prepararea carbunelui de lemn, a mangalului. In 1767 functionarii comitatului puneau in vedere vicejudelui cercului Chimindia sa recupereze restanta de impozit pe anii 1761-1764 pe care o au carbunarii din Cainel. In caz contrar judelui si juratilor satului le vor fi confiscate animale pina la implinirea sumei restante.
Intretinerea militarilor in cadrul gospodariilor populatiei era o sarcina grea pentru locuitorii satelor, ei avind obligatia sa-i cazeze si sa-i hraneasca.Actele vremii consemneaza numeroase abuzuri savirsite de soldatii cantonati in Soimus si in celelate sate.

SUS

• Participarea la Rascoala lui Horia, Closca si Crisan

Numeroasele sarcini iobagesti, la care se adauga abuzurile nobilimii si ale autoritatilor, au produs adinci nemultumiri in rindurile taranimii, care vor culmina cu marea rascoala din 1784, condusa de Horea, Closca si Crisan. Izbucnita in partile Zarandului, rascoala s-a intins cu repeziciune spre Muntii Abrudului si spre Valea Muresului. Evenimentele din Zarand, misca satele din comitatul Hunedoara. Taranii inaintind pe valea Caianului, in Sulighete pradara pe Iosif Magulitsi, in Chiscadaga pe Nicolae si Iosif Markotsan si pe inca doi. Misca toate satele din cale, ating Muresul. Navalesc mai intii in Branisca si Soimus, cei din Branisca luind-o pe Mures in jos, cei din Soimus pe Mures in sus.
In Soimus rasculatii au aparut in 4 noiembrie, inca de seara. Rasculatii au tabarit asupra curtilor, caselor lui Ludovic Bartsay, ale contelui Adam Bethlen, ale lui Hollaki, Goro, Alexe Noptsa, Francisc Bradi,Stefan Vadas si ale altora. Prapadul ar fi tinut trei sau patru zile, rasculatii au spart usi si ferestre, au distrus si pradat suri, grinare, cosere de porumb, au carat din ele totul.Au pradat vinurile. Din grajdurile lui Ludovic Bartsay au dus cei mai frumosi cai de prasila din herghelia de 70 de capete. Au pradat si pe preotul reformat Mihail Teleki cu sotia si trei copii, cu sora si fiica acesteia. Preotul a scapat ascuns mai intii in viile Soimusului, apoi in casa dregatorului sarii. Crismarul nobilului Goro, Danila Suciu se plinge ca i-a fost pradata si arsa casa.
Inca in ziua de 5 noiembrie, in zori, o parte a rasculatilor pleaca spre Harau, iar cei ramasi in Soimus trec in 6 noiembrie, dis-de-dimineata, in Mintia.
In zilele de 6 si 7 noiembrie 1784, taranii rasculati ataca Cetatea Deva unde erau refugiati multi nobili, la aceste evenimente participind si locuitori din satele comunei Soimus. Taranii vor fi respinsi, razbunarea nobilimii si executiile atroce impotriva acestora, neintimidindu-i pe rasculati, care isi vor continua actiunile. Momentul culminant al rascoalei il va constitui Ultimatul adresat de tarani, nobilimii din Deva. Ultimatul este o scrisoare adresata comitelui suprem si Tablei comitatului Hunedoara de dregatorul oficiului sarii din Soimus, Carol Bruneck. Ea a fost scrisa de el sub amenintarea cu moartea a trei reprezentanti ai taranilor, care veneau sa comunice nobilimii din Deva, ca trimisi ai lui Horea, conditiile lui si ale poporului sau de pace.Cei trei tarani erau Giurgiu Marcu si Ion Abrudean din Criscior, si Petru Abrudean din Ruda. Acest adevarat program al rascoalei cerea desfiintarea nobilimii si a proprietatii feudale, atrbuind pamintul in intregime taranilor. Ultimatul este cel mai important act al ei, cel mai general, cel mai sintetic. Generalitatea lui ii da un prestgiu istoric capital. O viziune de un moment, de pe culmea biruintei, dar aruncind o vie raza de lumina spre viitor.
Dupa atacurile nereusite impotriva cetatii, numerosi tarani din jurul Devei sunt arestati, intre acestia fiind si sapte tarani, prinsi la Soimus:Borza Ianes, SuciuDanila, But Tanase, Suciu Loga, Veres Gheorghe, Maier Urs si Sabo Armeanca. Dupa executia capilor rascoalei de la Alba Iulia, seria sentintelor a continuat cu alte condamnari, intre care si Lupu Lucaciu din Sulighete, condamnt la moarte, capul urmind sa-I fie pus in teapa, iar cadravul pe roata. Mihai Lupas din Cainel, pentru ca a participat la devastarea castelului baronului Iosika din Branisca, a fost condamnat la moarte.
Desi infrinta, Rascoala de la 1784 va produce in deceniile urmatoare mari nelinisti in rindurile nobilimii.Frica de o noua rascoala s-a raspindit din nou intre nobili in 1790. In 6 aprilie 1790 comitatul Hunedoara adreseaza o circulara subprefectilor sai cerindu-le sa adune nobilimea in anumite centre pentru a preveni o noua ridicare a taranilor. Pentru zona de dincolo de Mures, centrul de adunare urma sa fie la Soimus.

SUS

• Participarea la Revolutia de la 1848

  Revolutia de la 1848-1849 din Transilvania, condusa de Avram Iancu.va cupride in aria ei de desfasurare si zona Soimusului. In timpul revolutiei, in fruntea comitatului Hunedoara se instaleaza un functionar roman- Dimitrie Moldovan –care avea la Soimus un inspector, in persoana lui George Tabacariu.Acesta se ocupa de problemele administrative si militare, organiza comunicatiile intre Deva si Brad pe valea Caianului, comanda pichetele de observatie care supravegheau trecerea peste Mures si drumul spre Brad. La 27 ianuarie 1849, George Tabacariu ii scria din Soimus lui Dimitrie Moldovan, despre miscarile revolutionarilor maghiari la Valisoara.In aceeasi scrisoare el arata ca a organizat trecerea trupelor peste Mures la Soimus si cerea trimiterea de oameni pentru a putea stavili un atac dinspre Dealu Mare. Mai arata, de asemenea, situatia pichetului de observatie de la Dealu Mare, aflat in subordinea sa. O luna mai tirziu, la 26 februarie, G. Tabacariu ii cerea lui D. Moldovan sa-I trimita 70-80 de puscasi care sa treaca Muresul la Soimus. In tabara de la Dealu Mare,scrie mai departe G. Tabacariu, de unde tocmai au venit tribunul Avram Suciu si Simion Dumitru de la Chiscadaga, nu sunt decit 100 de puscasi, prea putini pentru a face fata unui atac.
O zi mai tirziu, G.Tabacariuii scrie lui D. Moldovan la Deva, sa-i trimita imediat vinatorii veniti de la Hateg si ceruti prin scrisoarea anterioara din seara zilei de 26 februarie.
Intr-o ultima scrisoare a inspectorului G.Tabacariu din 23 martie 1849, acesta il informeaza pe D. Moldovan despre mersul operatiilor militare in zona Bradului, aratind ca din Soimus au fost trimisi in sus pe Caian, citiva lancieri pentru a se alatura celor din tabara de la Dealu Mare.
Revolutia de la 1848-1849 din Transilvania, a avut o importanta influenta in evolutia ulterioara a vietii sociale, dar mai ales nationale din acest spatiu..In anul 1851 apar primele sigilii ale satelor cu legenda in limba romana si cu simboluri legate de realitatile locale, referitoare la ocupatii, traditii istorice, numele satelor, Astfel, satul Soimus are pe sigiliu desenata o corabie,semnificind stravechea ocupatie a locuitorilor de corabieri pe Mures, Cainelul un hirlet,o grebla si o secera incrucisate, satul Bejan o barza, la Sulighete apare un stup de albine, la Paulis un brat cu o sabie, simbol al vitejiei in lupta, la Fornadia un plug cu rotile, la Chiscadaga o capra.(Baneasa F. Vinelu-Monografia comunei Soimus,1978).

SUS

• Participarea la Marea Unire de la 1918

Un alt mare eveniment la care au participat locuitorii satelor comunei Soimus a fost Marea Unire de la 1 decembrie 1918. In zilele premergatoare Marii Uniri,in toata Transilvania s-au constituit consilii si garzi nationale, instaurindu-se administratia romaneasca, proces care a intimpinat multe greutati din partea vechilor autoritati. In listele de membrii ai garzilor nationale romanesti din 1918, gasim 15 locuitori din Sulughete, 12 din Fornadie, 9 din Cainel, 8 din Bejan, 8 din Chiscadaga. Din Fornadia, Petru Suteu si Ion Purva au primit credentionale pentru a participa la adunare ca delegati alesi. Dupa sedinta de alegere a celor doi, poporul a aplaudat si a strigat: ,,Traiasca Romania Mare”.Mai multi locuitori din satele comunei au participat la marele eveniment de la 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia. De altfel, Adunarii I-au fost trimise adeziuni, cu semnaturi a zeci si sute de sateni din Fornadia(200), Sulighete(118), Tirnavita(92), Chiscadaga(62), Bejan(50), Cainel(26).